Alpinismul roşu. Episodul 1: Basarabia


Alpinismul în România a apărut în a doua jumătate a secolului XIX, o dată cu înfiinţarea primului club de profil pe teritoriul ţării: Clubul Alpin Transilvănean din Braşov (SAK), mai 1873. Alpinismul tehnic – căţărarea pe stâncă – a apărut ceva mai târziu, în octombrie 1935, o dată cu premiera traseului „Furci” din Bucegi, realizată de Niculae Baticu, Dan Popescu şi Ion Trandafir. Se poate spune deci, că alpinismul în România mai are încă puţin şi împlineşte 150 de ani!

O lungă perioadă în care s-au petrecut multe, pozitive şi negative…Din nefericire însă, prin comparaţie cu alte ţări foste comuniste aflate în jurul nostru (ex URSS, ex Cehoslovacia, Polonia, ex Yugoslavia, Bulgaria şi chiar Ungaria…) alpinismul românesc a fost mult inferior.

Comunitatea alpină românească a fost şi continuă şi azi să fie inferioară celor din ţările ex comuniste (cu care ne putem compara ca evoluţie socio-politică), atât ca nivel de realizări pe plan extern (premiere, ascensiuni deosebite, studii şi explorări etc.), dar şi ca mod de auto-organizare internă (cabane, cluburi, reviste, cărţi, şcoli, instructori, ghizi etc.). Asta în ciuda unei situaţii socio-politico-geografice asemănătoare.

Cauzele acestei stări de fapt sunt multiple. Dar ele nu fac obiectul acestui articol.

Pentru a înţelege mai bine alpinismul românesc şi pentru a învăţa de la alţii, am decis să public o colecţie de articole dedicate apariţiei şi evoluţiei alpinismului în ţările (regiunile) vecine.

Aceste articole fie au fost scrise de alpinişti din ţările respective, persoane cu care am colaborat direct, fie au fost traduse din diverse articole publice. Sursa materialului va fi specificată în fiecare caz.

Încep această serie de articole cu apariţia şi evoluţia alpinismului într-o ţară care ocupă un loc aparte în conştiinţa românească: Republica Moldova.

Apariţia şi evoluţia alpinismului în Basarabia

Unii spun că primii alpinişti au apărut la Chişinău în anii 60, absolvenţi ai facultăţilor din Odessa, Ucraina, un loc unde alpinismul era deja foarte bine organizat, la momentul respectiv. Aceste persoane au organizat propria secţiune de alpinism, pe lângă Institutul Politehnic din Chişinău. Clubul din Odessa şi respectiv Bleschunov Alexander, liderul lui, au făcut multe pentru a dezvolta alpinismul în Republica Moldova. Din Chişinău, încet, încet, alpinismul s-a răspândit şi în alte câteva oraşe din Basarabia, existând pasionaţi prin Bălţi, Benderi,Tiraspol, Râbniţa şi Cahul.

Federaţia de Alpinism a Republicii Moldova a fost organizată în anul 1976, o dată cu organizarea primului campionat naţional de alpinism, în sudul Bugului. Mai târziu, au avut loc campionate la Butuceni, Cobani, Edineţ, Ţipova (pe teritoriul Basarabiei) şi în Ucraina (Crimeea, Carpaţii păduroşi).
Din păcate însă, echipa naţională a Republicii Moldova nu s-a putut înscrie din start, în puternicul campionat al URSS-ului, deoarece nu avea un maestru al sportului în cadrul clubului. Astfel, a putut participa doar la campionate şi concursuri internaţionale, deschise tuturor, cum au fost cele organizate în Caucaz (Ţahkadzor – Armenia, Kislovodsk – locul III), Veliko Tîrnovo, Bulgaria.

În afară de campionat, în URSS a existat un sistem al taberelor alpine organizate de sindicatele muncitoreşti, multe în Caucaz, în fiecare vară participând până la 180 de persoane. Costul era simbolic, iar fiecare al patrulea membru al clubului participa gratuit. Aproximativ 30 de persoane din Republica Moldova au participat la una din taberele Şcolii Naţională de Instructori URSS.

În 1979 alpiniştii basarabeni au reuşit, în premieră de iarnă, ascensiunile vârfurilor Komsomol şi Mayakovsky, din masivul Tian-Shan.

Începând cu 1982, timp de opt ani de zile, în Republica Moldova au avut loc campionate naţionale de alpinism, cu concursuri locale dar contând şi ascensiuni realizate în alte zone precum Pamir Alai sau Tian-Shan. De altfel, perioada 1982-1990 este considerată una din cele mai prielnice pentru dezvoltarea alpinismului în Basarabia.

Pe 31 decembrie 1986 Alexandr Barchuk a obţinut titlul de „Maestru al sportului” în alpinism, după ce echipa condusă de el a parcurs faţa nord vestică a vârfului Zamin-Karor (5.250m, 6B rusesc), pe traseul S. Efimov. Ca urmare, începând cu 1987 echipa naţională a Moldovei a avut dreptul de a se înscrie în Campionatul Uniunii Sovietice.


Rezultatele obţinute:

1987: locul 6, cu parcurgerea traseului feţei NE a Turnului Castelul din Pamir Fany;
1988: locul 4, cu premiera culoarului nordic Baytor (categoria: gheaţă), Tian Shan;
1989: locul 7, cu premiera peretelui nordic Karakolsky, Pamir;
1990: locul 3, cu premiera peretelui NE al vf. Begichi, Pamir Alai

În 1988, în urma cutremurului devastator care a avut loc în Armenia, o echipă de 15 alpinişti basarabeni a ajuns rapid la faţa locului (Leninakan), pentru intervenţie, fapt apreciat puţin mai târziu, prin acordarea Premiului de Stat al URSS şi Republica Armenia.

În anii 1990-1992, împreună cu alpinişti români membri ai cluburilor „Floare de Colţ” şi „CAR” Bucureşti, au fost organizate câteva expediţii în Caucaz, Pamir şi Tian Shan.
În paralel cu activitatea competiţională, trebuie menţionată şi activitatea alpiniştilor care nu au fost înscrişi în sistemul competiţional, lucrând în tabere alpine internaţionale sau echipe de salvare montană. Aşa este cazul alpinistului Igor Cherescu, care astăzi este şeful echipei de salvare montană de la staţia Shkhelda (zona Elbrus).

După dispariţia alpinismului centralizat, alpinişti din Basarabia precum Ruslan Demianenko, Iuri Ditiuk, Sergei Kapralov, Valeri Kulikov sau Victor Ţurcan au început să parcurgă diferite trasee tehnice sau mai puţin tehnice în Crimeea (Ucraina), Carpaţii româneşti şi ucrainieni, Pamir, Tian Shan, Himalaya, Alpi, Caucaz. Au fost urcate vârfuri consacrate precum: Elbrus, Kazbek, Ushba, Shkhara, Pik Lenin, Korjenevskaya, Comunismului, Pobeda, Khan-Tengri, Kanjenjunga, Mont Blanc, Matterhorn, Denali, Kongur, Mustag Ata…

După anul 2000, în Republica Moldova a început să renască mişcarea alpină, cu accent pe noile tendinţe. Noi echipe de tineri au apărut, căţărători şi alpinişti care merg în zone de escaladă sau mari munţi din Crimeea, România, Caucaz, Alpi, Munţii Stâncoşi…

În februarie 2004 a avut loc, după o lungă perioadă de timp, o reuniune a alpiniştilor, tineri şi veterani. Au participat mai mult de 100 de oameni, fiind un eveniment fără precedent în Republica Moldova.

Tot în 2004, a reînceput să fie organizat campionat naţionat de căţărare în Republica Moldova (pentru prima dată după 15 ani), participând peste 100 de tineri şi copii. Au fost două probe: căţărare viteză şi dificultate.

Coptina Tania, Chişinău

Material prezentat în cadrul Festivalului Alpin de la Galaţi – ediţia a IV-a (2005)

Categorii: Istorie alpină | Etichete: , , , , , , , , | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Alpinismul roşu. Episodul 1: Basarabia

  1. interesant chiar eram curios cand a inceput ,multumesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: