Recent (ianuarie 2010) a apărut pe piaţa românească un nou ghid de căţărare pe stâncă, intitulat „Rock climbing in Romania”. Autorul acestuia este Ciprian Drăghici (Braşov).
În ultimii ani, aşa cum probabil mulţi alţii au constatat, în România au apărut mai multe cărţi – ghiduri de căţărare. Amintesc aici, în primul rând, cărţile lui Dan Anghel din Alba Iulia (unul din cei mai productivi autori de ghiduri din ţară), ce acoperă toată zona munţilor Apuseni, venind cu descrierea zonelor de căţărare până în valea Oltului (fiind descrisă inclusiv zona Buila). Apoi, la acestea se adaugă frumosul ghid de căţărare trilingv (român-german-englez) ce acoperă cam toate zonele din România, realizat şi publicat de Gerald Krug care, din câte am înţeles, se pregăteşte pentru a doua ediţie (apare în Germania).
Încă din primul moment în care luăm în mână cartea „Rock climbing in Romania” (Căţărare în România – pentru cei care nu vorbesc engleza), observăm calitatea deosebită a hârtiei şi a tiparului, total nespecifice cărţilor de munte româneşti.
Eu am crescut cu cărţi de munte alb negru, poze ilizibile şi o hârtie atât de faină, încât mergea excelent la toaletă, când era cazul! „Rock climbing in Romania” este departe de toate acestea, nefiind nici o diferenţă calitativă între un ghid despre Alpi cumpărat în Chamonix (pe care întâmplător tocmai îl am pe raft, în faţa ochilor) şi acesta, apărut în România.
Ce am găsit POZITIV la această carte:
1. calitatea tiparului şi a designului: hârtie de calitate, pagini full color, fotografii şi schiţe de calitate, informaţia bine aranjată în pagină;
2. calitatea informaţiei: pentru realizarea ghidului, autorul a beneficiat de sprijinul căţărătorilor braşoveni (şi nu numai) care au amenajat trasee în zone consacrate sau au deschis zone noi de căţărare; De exemplu, aici găsim informaţii despre traseele de căţărare din Crângul Ciorii sau Măgura (lângă Zărneşti), Piranha (Buşteni) sau valea Chiva (Piatra Mare), informaţii care nu sunt disponibile în alte cărţi.
Datorită faptului că liniile traseelor sunt desenate direct pe pozele color ale pereţilor, face ca traseele să fie extrem de uşor de identificat în teren, la faţa locului. La fiecare traseu, pe lângă câteva cuvinte descriptive, se găsesc informaţii suplimentare precum: lungimea, dificultatea (în cotaţie franceză), tip de prize, tip de protecţii, expunere etc.
În plus, pentru a uşura alegera traseului dorit, autorul a folosit un sistem centralizat de prezentare a dificultăţilor existente într-o anumită zonă de căţărare şi un cod de culoare (verde – uşor, galben – mediu, roşu – dificil).
Cartea este plină de fotografii, cu pereţi, peisaje şi mai ales căţărători, ceea ce o face şi mai interesantă!
3. textul: exclusiv în limba engleză, este scris foarte bine – ca de un trăitor în Statele Unite, textul fiind fluent, cu termenii tehnici traduşi corect.
Ce am găsit MAI PUŢIN POZITIV în această carte. Sincer, nu sunt multe lucruri şi prea puţin deranjante, pentru mine personal…
1. cotaţiile. Aşa cum am menţionat, toate traseele, indiferent de gradul de dificultate, sunt cotate în stilul francez. Această scală este considerată de către unii pasionaţi ai escaladei mai bună comparativ cu cea UIAA, mai ales pentru cotarea traseelor de dificultate mare.
Dar… cu excepţia câtorva zone de escaladă din ţară, această cotaţie nu este generalizată în România. Şi chiar dacă autorul a pus în primele pagini din carte echivalenţa gradelor (UIAA-Franţa-USA), este greu de interpretat dificultatea traseului, mai ales de căţărătorii novici, fără a tot da paginile cărţii înainte – înapoi.
Dacă această carte se adresează exclusiv căţărătorilor străini – aşa cum dă impresia – atunci lucrurile sunt ok. Dar dacă „targetul” cărţii sunt căţărătorii români (de diferite niveluri de pregătire), atunci poate ar fi fost bine ca, alături de cotaţia franceză să fi fost trecută şi cea UIAA – mult mai folosită la noi.
2. limba engleză: de o calitate foarte bună, este accesibilă doar celor care o vorbesc/citesc/înţeleg. Aşa cum am spus şi mai sus… Dacă această carte se adresează străinilor, atunci este foarte bine! Dar dacă se adresează vorbitorilor de română, atunci poate nu ar fi stricat şi un text în română.
3. informaţii: deşi prezintă foarte multe zone de căţărare din zona Braşov, totuşi cartea nu le prezintă pe toate. Şi dacă este de înţeles să lipsească anumite zone (cum ar fi zone Vanga – Postăvaru sau Piatra Scrisă – Piatra Mare) probabil mai puţin echipate cu ancore şi dezvoltate pentru escaladă, este ciudat că lipseşte zona de căţărare din Padina (Bucegi), unde există numeroase trasee de escaladă, pe lângă cele vechi. Asta în condiţiile în care se prezintă alte zone de căţărare mai îndepărtate (Sinaia) sau ceva mai alpine (Coştila – Ţancul Mic + Ascuţit).
Una peste alta, cartea „Rock Climbing in Romania” mi se pare un succes editorial ce va încânta cititorii şi practicanţii escaladei. Felicit autorul şi pe toţi cei care au contribuit la realizarea ei!
Nu în ultimul rând, trebuie menţionat că această carte face parte dintr-un proiect mai amplu, ce cuprinde şi alte trei zone de căţărare (citiţi în carte care anume!).
DATE TEHNICE
format A5;
240 pagini full color;
preţ: 60lei
17 zone de căţărare prezentate;
peste 700 de trasee descrise
Cartea poate fi achiziţionată on line din mai multe magazine din ţară.
Bergführerbuch 
Comentarii recente