La revedere Kurt Albert!

”Am motivație… îmi trebuie doar un nou corp” (2010, Kurt Albert – 56 de ani)

În 1975 Kurt Albert a desenat cu vopsea un punct roșu la baza traseului ”Adolf Rott Get”, în Frankenjura (Germania). Era modul prin care s-a gândit să marcheze faptul că el parcursese acel traseu la liber. Acum a apărut un nou termen în cățărarea mondială: rotpunkt – punct roșu.

Pe 28 septembrie 2010, Kurt Albert a murit la spital, după o cădere pe un traseu de via ferrata în Bavaria. Unul din cei mai importanți cățărători din ultimii 30 de ani a trecut în altă lume.

Deși este prea puțin cunoscut în România, Kurt Albert a avut o importanță și o influiență în cățărarea mondială ce nu poate fi subestimată.

După ce se apucă de cățărare la 14 ani, în zona sa natală – Frankenjura, avansează destul de rapid la traseele de cățărare alpină precum Pintenul Walker din Grandes Jorasses sau Fața Nordică a Eigerului. Este perioada în care vechile tradiții ale alpinismului vin în contradicție cu aspirațiile tinerilor cățărători.

După o tură de cățărare pe turnurile din valea Elba, Albert a realizat că vechiul stil de cățărare super – tehnic și artificial se află la capăt de drum. Viitorul aparține altora! Astfel se face că în 1975 Kurt Albert este cel care rezolvă conflictul dintre cățărătorii clasici și cei atrași ”de liber”, introducând în lumea alpină filosofia ”rotpunkt”.

Prin desenarea unui punct roșu  la baza traseului, el indica faptul că acel traseu putea fi parcurs liber, de cei interesați, fără a se folosi vreun mijloc artificial de înaintare, în timp ce traseul putea fi parcurs în continuare în stilul original, de la premieră.

Această idee de cățărare ”rotpunkt” s-a răspândit rapid în toată lumea și astăzi, acest termen alături de termenul ”la vedere” (on sight) este considerat esențial pentru măsurarea performanței în cățărare.

Împreună cu un grup de prieteni cățărători, printre care Wolfgang „Flipper” Fietz, Norbert Bätz, Norbert Sandner și puțin mai târziu Wolfgang Güllich, Albert deschide noi ture în Frankenjura natală și tot mai dificile… ”Osterweg” (8- UIAA, 1977), ”Sau Tanz (9- UIAA, 1981) și mai ales ”Magnet” (9 UIAAA,1982), sunt considerate trasee cheie în cățărarea liberă din Germania.

Kurt Albert devine foarte repede o figură importantă în Germania astfel încât, alături de Wolfgang Gullich și Sepp Gschwendtner este premiat de guvernul german, pentru servicii aduse țării.

Dar interesul pentru cățărarea liberă a lui Albert nu se oprește la Frankenjura. În 1987 parcurge la liber – rotpunkt – traseul elvețian din Cima Ovest (Tre Cime di Lavaredo), împreună cu Gerold Sprachmann, precum și faimosul traseu Hasse – Brandler din Cima Grande.

Un an mai târziu pleacă în valea Trango (Pakistan), împreună cu Wolfgang Gullich și Hartmut Munchenbach, reușind parcurgerea la liber a traseului deschis de yugoslavi în 1987 pe Torre Inominata (6.242m). Această expediție a fost doar ”o încălzire” pentru o realizare mult mai prestigioasă, realizată în vecinătate…

Traseul ”Eternal Flame” a fost deschis în premieră pe Torre Inominata în vara lui 1989, împreună cu Gullich, Christof Stiegler și Milan Sykora, în urma unui curaj și efort susținut.

După ce ultimii doi membri din echipă se întorc acasă, Albert și Gullich continuă ascensiunea traseului și sunt gata să rateze atingerea vârfului, după o accidentare a lui Gullich. Dar Albert forțează, Gullich îl urmează accidentat și astfel o nouă linie de gradul 9-/9 UIAA cu patru pasaje de artificial a apărut la peste 6.000m altitudine în Himalaya. Cu traseul ”Eternal Flame” se deschide o nouă dimensiune a cățărării libere în Himalaya!

Dar faimoasa echipă Kurt Albert – Wolfgang Gullich (11 ani s-au cățărat împreună) nu se oprește doar la Himalaya. Împreună cu alți trei cățărători (Norbert Bätz, Peter Dittrich, Bernd Arnold) deschide în 1990 o linie directă de 1.300m diferență de nivel, ”Riders on the Storm” (9/9+ A2), în Turnurile Paines (Patagonia).

După moartea lui Gullich în 1992, Kurt Albert revine în Patagonia cu Bernd Arnold, Jorg Gerschel și Lutz Richter pentru a deschide traseul ”Royal Flush” (9/9+, A2, 44 lungimi, 1995). Din tot ce a făcut în materie de big wall, acesta este considerat unul din cele mai importante realizări ale lui Kurt Albert.

La începutului noului mileniu, împreună cu un alt faimos cățărător german Stefan Glowacz, dezvoltă un nou concept: expediția nemotorizată.

Așa apare traseul ”Odyssey 2000”, în insula Baffin. Cu mult mai mult decât o simplă nouă linie de cățărare, deschiderea traseului a fost punctul culminant al unei expediții ”by fair means”, în care echipa și-a transportat singură echipamentul peste 400km distanță, în una din cele mai inospitaliere zone din lume.

Această nouă filosofie este îmbrățișată de Kurt Albert și de atunci, aproape în fiecare sezon deschide un nou traseu prin zone extreme, de cele mai multe ori împreună cu Stefan Glowacz.

Printre ultimele sale realizări (în 2008 și 2009) sunt trasee de mare dificultate în Venezuela: El Nido del TirikTirik (9-/400m) Castillo și Hotel Guácharo (8+/550m) Roraima-Tepuis.

Kurt Albert a experimentat prima dată cățărarea liberă în Frankenjura anilor 60. După 50 de ani, el încă era pe perete, continuând să-și pună amprenta pe unii din cei mai mari și importanți pereți din lume.

Astăzi, după o despărțire de aproape 20 de ani, faimoasa echipă Kurt Albert – Wolfgang Gullich este iarăși împreună. Dar pe alte meleaguri…

Surse:

http://www.planetmountain.com/english/News/shownews1.lasso?keyid=37604#

http://www.climbing.com/community/perspective/kurt_albert/

http://www.kurt-albert.de/

Publicitate