În primul articol publicat zilele trecute pe această temă am vorbit despre primii pași pe munte alături de copilul tău.
Mai departe, în acest articol publicat special de ziua copiilor, voi vorbi pe scurt despre modul de pregătire și planificare a turei de către părinte, cum să îți calculezi timpii și cam ce poți face cu copilul tău, în funcție de vârsta lui și experiența ta pe munte.
Dacă vrei să afli mai multe despre cine sunt, găsești informații pe acest blog.
Planificarea ieșirii la munte
Mersul pe munte este o aventură, iar noi – ca părinți, suntem responsabili de gestionarea riscurilor pe care le implică.
Cel mai bun mod de a controla riscurile este să fii bine pregătit:
- să știi să interpretezi și să folosești o hartă (pe care trebuie să o ai cu tine!),
- să faci un plan realist și bine gândit de acasă,
- foarte important, planul făcut să fie flexibil și ajustabil în funcție de necesități,
- să ai echipamentul adecvat și necesar pentru munte/ieșire în natură;
Dacă nu știi cum să faci toate acestea și nu vrei să investești timp pentru așa ceva, poți să mergi alături de alții care se pricep (atenție că în România toți se pricep la orice!!) sau și mai bine, apelează la un ghid montan care are referințe bune (dincolo de marketingul online), știe și are experiență. Sunt mai mulți, nu toți foarte vizibili.
Planificarea unei ture cu cei mici trebuie făcută din timp.
Ideile și dorințele copiilor pot fi luate în considerare. Excursia se poate face sub forma unei ”expediții în pădurea piticilor” sau ”aventuri în orașul insectelor”.
În cazul copiilor ceva mai mari, se pot face excursii ”de cercetare” sau ”de explorare”, de a analiza impactul omului asupra mediului etc.
Primele ieșiri în natură, mai ales în cazul părinților care nu au experiența montană necesară, este bine să se facă în zone foarte simple. Potecile din pădurile de la marginea orașului sau cele de la poalele munților, care nu urcă prea sus, sunt doar câteva exemple.
Ulterior, dacă vrei să încerci ceva cu copii dincolo de abilitățile tale ca părinte, pe un traseu mai serios, este bine să o faci alături de un prieten de încredere care are mult mai multă experiență sau să apelezi la un profesionist al muntelui, care să se ocupe de lucrurile ce țin de siguranță.
Ghidul sau liderul montan autorizat de stat, este singura persoană cu competențe legale, care are dreptul să conducă grupuri pe munte. Pentru că în România nu toți cei care au atestatul de ghid au și experiența necesară, este bine să verifici de două ori alături de cine mergi cu copilul pe munte.
Un ghid bun face parte dintr-o asociație profesională serioasă și este o persoană cu vaste competențe în terenul montan, recunoscute internațional, verificate periodic și aduse la zi.
Terenul viitoarei excursii trebuie cunoscut, fie din alte ture precedente, fie cel puțin de pe harta studiată în detaliu (o hartă bună!). Trebuie evitate surprizele neplăcute, de genul unei plimbări pe platoul Bucegilor până la cabana Omu, unde se poate ajunge cu copii relativ ușor, ca acolo să realizăm că nu avem suficientă apă la noi (și la cabană nu există apă curentă).
Este bine ca traseul ales să fie segmentat, iar locurile de odihnă și părțile atractive să fie anunțate din start, pentru a crea o stare de așteptare și anticipare.
Cu toate acestea, planificarea trebuie să fie flexibilă, pentru a fi capabili oricând să scurtăm traseul, în funcție de starea de spirit, condițiile meteo etc.
Calcularea timpului pe traseu
Mai multe detalii despre modul de calcul se pot afla în cadrul atelierelor de navigație montană pentru adulți sau pe cont propriu, din manualele de mers pe munte.
În acest articol vă ofer doar câteva informații utile, pentru a putea evalua singuri timpii necesari parcurgerii unor trasee. Timpii sunt medii, pentru un adult cu o condiție fizică normală.
Distanța în teren plat: o oră = 4km;
Distanța în teren abrupt: o oră = 300m diferență de nivel în urcare sau 600m diferență de nivel în coborâre.
Timpul necesar pentru traseu este suma celor două valori.
Ce pot face copii în natură și pe munte
0-2 ani. drumeții scurte.
Atenție cu expunerea la soare și la frig.
2-4 ani. Plimbări scurte, cu o mulțime de pauze și jocuri.
Jocurile se pot aduce în rucsac sau și mai bine, se pot improviza cu elemente din natură.
4-6 ani. Drumeții jumătate de zi, cu multe pauze și timp dedicat jocurilor.
Părinții cu copii care dorm la prânz, trebuie să-și ia în calcul o eventuală pauză mai lungă pentru somnul celui mic, într-o poiană însorită sau la o cabană și să fie echipați corespunzător.
6-9 ani. Sunt posibile drumeții ușoare de o zi.
Atenție la faptul că cei mici încă nu conștientizează riscurile!
9-13 ani. Se pot face drumeții lungi, inclusiv trasee ceva mai dificile, deoarece copilul conștientizează deja pericol și poate adopta, astfel, un comportament instinctiv.
O problemă o reprezintă atenția și concentrarea, care sunt doar pe o perioadă scurtă de timp. Cauza cea mai frecventă a accidentelor la copii este neatenția, conform unei statistici realizate de Clubul Alpin Austriac.
Peste 13 ani. Atenția și concentrarea la traseu sunt posibile pe o perioadă mai lungă de timp.
În funcție de dorințele și aspirațiile copilului, se pot aborda trasee de drumeție dificile, inclusiv trasee ușoare de carpatism, alpinism iarna sau cățărare pe stâncă.
Dacă ți-a plăcut acest al doilea articol pe tema mersului în natură cu cei mici, ești invitatul meu să îți exprimi părerea în comentarii într-un mod decent. Alte câteva mici articole pe aceeași temă vor urma.
Poți să afli mai multe despre mersul în natură în familie în cartea scrisă de mine ”Ghid de drumeție în familie și pentru persoane cu dizabilități” (AECO, 2016) unde sunt descrise și recomandate o serie de trasee în zona Brașovului, în funcție de vârsta copilului.
Iar cei care vor să facă alături de copii ceva mai mult decât drumeție, adică camping, bicicletă, mers prin peșteri, cățărare… în luna august mai sunt câteva locuri disponibile la tabăra outdoor în familie pe care o organizez în Austria.
Bergführerbuch 
Comentarii recente