Mersul pe munte cu copiii (3)


Am vorbit în articolele precedente despre primii pași pe munte alături de copilul tău precum și despre cum planifici o tură pe munte cu cei mici. Am încercat să prezint lucrurile simple și pe înțelesul tuturor, indiferent de experiența montană.

În acest nou articol o să vorbesc despre cum mergem pe munte efectiv și ce potențiale riscuri există atunci când faci drumeție cu copiii.

Dacă te întrebi cine sunt eu și în ce calitate scriu aceste articole, poți afla mai multe.

Ieșirea pe munte

Cei mici nu au nevoie de ”cucerirea” unui vârf și nici de ”camaraderia de munte”. Ei nu au astfel de obiective sau scopuri precum adulții.

În schimb, copii caută aventuri incitante și misterioase. În spatele fiecărei pietre poate fi ascunsă o creatură mitică!

Mersul pe munte permite o bună dezvoltare fizică a copiilor, iar acest lucru se face – atunci când sunt mici, în drumeții scurte de câteva ore, cu numeroase pauze și fără bagaj greu în spate.

Viteza și agilitatea tipice copiilor pot fi limitate pe munte, datorită stresului excesiv și a oboselii acumulate. Cu toate acestea, copii își revin rapid după o pauză de odihnă sau masă.

Cei mici au destulă energie pe termen scurt, pe care o consumă inutil în prima parte a traseului, însă nu au rezistență și anduranță, acestea venind în timp, o dată cu vârsta, dezvoltarea fizică și maturitatea intelectuală.

Teama, mai ales la copii mici, ar trebui luată în serios. Ei au o imaginație bogată și experiențele extraordinare arată în imaginația lor, de multe ori, destul de violent.

Contactul direct cu adultul îi ajută să depășească momentul, dar astfel de episoade nu ar trebui să existe deloc, dacă traseul este bine gândit și planificat și de dificultatea potrivită (verde – conform clasificării potecilor de drumeție realizate de mine cu ani în urmă).

Copii au nevoie de încurajări la urcare și numeroase pauze, cu orice prilej. La coborâre însă, situația este inversă. De multe ori copii au tendința de a o lua înainte, în timp ce adulții încep să-și simtă genunchii și restul încheieturilor.

Echipamentul

Echipamentul de munte vine în sprijinul cunoștințelor și experienței părintelui și nu le înlocuiește!

Este important să înțelegem foarte clar afirmația de mai sus, deoarece bocancii și hainele de calitate sau scumpe (de firmă!) nu-l ajută prea mult pe un părinte care habar nu are cum să meargă în teren montan.

Va fi tot rătăcit, epuizat sau pierdut în întuneric împreună cu copilul…. o nouă ”vedetă TV” la știri!

Câteva sfaturi pentru deplasarea pe munte cu copii:

  • Încălțămintea copiilor trebuie să fie înaltă, să protejeze glezna și să aibă o talpă profilată, cu o aderență bună;
  • Rucsacul adulților trebuie să fie suficient de mare (45-60L) pentru a putea introduce în el, dacă este cazul și rucsacul copilului;
  • Pentru copii, întotdeauna trebuie să fie în rucsac echipament pentru ploaie, frig și căldură/soare;
  • Fiecare persoană trebuie să aibă sticla ei de apă (0,8 – 1L);

Astăzi există numeroase magazine outdoor, inclusiv de rețea, care oferă articole gândite pentru mersul în natură. Ele nu sunt neapărat ieftine (depinde de bugetul fiecăruia), dar oferă un confort sporit față de orice altfel de haine/încălțări.

Ce ar trebui să fie standard în rucsacul unui părinte:

  • Alimente de urgență: nuci, fructe uscate, batoane de cereale;
  • Trusă medicală cu folie de supraviețuire. Aici nu trebuie să uităm eventualele medicamente pentru alergii la înțepături sau polen, de ex.
  • Spray pentru insecte;
  • Briceag sau alt cuțit mic;
  • Lanternă frontală (pentru cap) pentru fiecare participant adult – cel puțin, astfel încât mâinile să fie disponibile pentru alte activități;
  • Lenjerie de schimb și șosete pentru cei mici, acestea udându-se în mod frecvent;
  • Haine confortabile pentru cei mici, pe care să le poată murdări în liniște. Dacă se doarme peste noapte la o cabană, atunci mai trebuie și ceva haine de schimb (de ex. un costum sport);
  • Bețe telescopice de drumeție, care ușurează echilibrarea și în caz de nevoie, pot fi o targă improvizată;
  • telefon mobil cu o baterie încărcată (!) cu numerele de urgență salvate primele în agendă;

Cei mici ar trebui să-și ducă în rucsacul personal jucăriile, dacă doresc să vină cu ele.

Copii de grădiniță au structura osoasă și țesuturile moi, în curs de dezvoltare. Ca atare, nu trebuie să ducă rucsaci grei în spate, o regulă general valabilă fiind aceea ca rucsacul nu trebuie să depășească 10% din greutatea corporală a copilului. În cazul adulților, se folosește o altă formulă de calcul.

Mâncarea și băutura

Dacă copilul nu consumă multă apă, în mod obișnuit, atunci sucul de fructe făcut în casă, curat sau amestecat cu apă, este o variantă foarte bună. Nu sunt recomandate sucurile carbogazoase și în general, băuturile cu gaze.

În ceea ce privește mâncarea, aici ar trebui ținut cont de preferințele copilului. Fructe, nuci, felii de fructe, batoane de cereale, sandwich-uri pregătite de acasă, toate sunt potrivite pentru rucsac.

La cabanele din România, pentru copii mai mari și adulți se găsește, de regulă, mâncare potrivită. În cazul copiilor mici însă, cu nutriție specială, mâncarea trebuie adusă de acasă.

Evident, părinții responsabili nu lasă gunoaiele împrăștiate prin iarbă, scutece folosite… și nici nu le ascund pe sub pietre. Deșeurile se transportă până la primul tomberon de gunoi, iar copii vor fi învățați să facă exact așa cum fac părinții!

Condițiile meteo

Cu copii se poate merge atât pe vreme bună, atunci când soarele strălucește pe cer, dar și pe vreme mai puțin prietenoasă. Totul constă în calitatea echipamentului de protecție la umezeală și frig.

Pe ploaie, umezirea hainelor și mai ales a picioarelor, poate duce ușor la hipotermie. De asemenea, în timpul unei furtuni, există un risc obiectiv de fulgerare în zonele expuse.

Pe parcursul drumeției în condiții meteo mai puțin favorabile, este important ca cei mici să nu simtă rece și să fie pe cât posibil uscați. Astăzi există echipamente de calitate, care asigură protecția picioarelor la umezeală (șosetele waterproof Sealskinz, de exemplu).

Oricum, în condiții de frig și umezeală este de preferat să se facă trasee mai scurte sau cu oprire la cabană.

Riscuri specifice turelor cu copii

Așa cum toți părinții cunosc, activitățile copiilor intră de foarte multe ori în conflict cu nevoia de securitate. Măiestria noastră ca părinți constă în a echilibra interesele astfel încât tura pe munte să fie o distracție pentru copii, o frumoasă experiență pozitivă, în condiții de minimă securitate.

Așa cum toți părinții cunosc, activitățile copiilor intră de foarte multe ori în conflict cu nevoia de securitate. Măiestria constă în a echilibra interesele astfel încât tura pe munte să fie o distracție pentru copii, o frumoasă experiență pozitivă, în condiții de minimă securitate.

În plus față de bine cunoscutele pericole specifice muntelui, atunci când suntem cu copii, o atenție mai deosebită ar trebui acordată la:

  • potecile cu potențial mare de alunecare și cădere în gol (cele roșii și negre în special);
  • teren instabil, grohotișuri, unde nu este recomandată niciodată oprirea;
  • riscul de alunecare pe limbi de zăpadă, gheață (formată la umbră) sau pe stâncile umede;
  • ordinea de deplasare pe potecă. Copii pot merge înainte doar atunci când știi sigur că poteca nu prezintă pasaje periculoase. Mai ales atunci când este ceață, copii trebuie să fie în imediata apropiere a părinților (în spatele lor);
  • pe vreme senină, copii trebuie bine protejați împotriva arsurilor solare;

În teren, de multe ori este bine ca cei mici să fie implicați în luarea deciziilor cu privire la siguranța activităților. Astfel, ei vor deveni mai conștienți de risc și vor învăța cum să-l controleze.

În același timp însă, un părinte care este concentrat exclusiv pe siguranța copiilor, nu le face nici o favoare, ba din contra! Departe de a-i feri de rău, această atitudine îi poate ține la distanță de experiențele reale din care cei mici pot învăța cum să se descurce mai târziu, în viață.

Părinții sunt responsabili pentru alegerea traseelor și a deciziilor luate în teren.

Iar cei care nu doresc să-și asume această răspundere, nu se pricep sau nu doresc să se încarce cu astfel de probleme, pot apela oricând la un ghid montan autorizat și cu experiență.

Ture frumoase și o vară cu multe ieșiri în natură!

Dacă ți-a plăcut acest ultim articol pe tema mersului în natură cu cei mici, ești invitatul meu să îți exprimi părerea în comentarii într-un mod decent.

Poți să afli mai multe despre mersul în natură în familie în cartea al cărui autor sunt ”Ghid de drumeție în familie și pentru persoane cu dizabilități” (AECO, 2016) unde sunt descrise și recomandate o serie de trasee în zona Brașovului, în funcție de vârsta copilului.

Iar cei care vor să facă alături de copii ceva mai mult decât drumeție, adică camping, bicicletă, mers prin peșteri, cățărare… în luna august mai sunt câteva locuri disponibile la tabăra outdoor în familie pe care o organizez în Austria.

Între timp pot fi contactat și pe Facebook sau Instagram.

Publicitate
Categorii: educatie copii | Etichete: , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: